trandafirul

 

Fericite-s clipele cu tine

Şi eu muşc cu gura însetată,

Lacom din pielea ta înmiresmată,

Să ne ascundem de ochii lumii,

Când pe trupul tău mâna-mi coboară.

Lipiţi să fim de azi întreaga viaţă,

Mă rostogolesc în pat cu tine,

Clocoteşte şi sângele-n mine,

Când trupul sub mine se răsfaţă. 
 
Îţi cobor în trup cu a-mea dogoare

Şi îţi simt iubirea ta divină,

Dar cine oare mai e de vină,

Cu ochii tăi frumoşi de zână,

Ce strălucesc în depărtare,

Pe care în braţe l-am tot strâns,

Purta pe cap o coroniţă,

Rupând şi hainele pe tine,

Iar trupul alb l-am sărutat

Când tu-ntre coapse m-ai cuprins,

S-a stins şi lumina lunii

Ne strângeam cu înfrigurare,

Că ne-am iubit, că ne-am râvnit

 

Te-am ţinut în braţe noaptea toată,

Că noi ne-am iubit şi ne-am dezmierdat

Şi cu pielea ta înmiresmată,

Trupuri fremătând dogoritoare,

Sânii tăi ca două mere coapte

Tu cu doi bujori roşii pe faţă

Cu buze senzuale mi-ai şoptit,

Vreau să uităm ce-nseamnă dorul

În toată astă lungă noapte,

Stăpân sa fie doar amorul,

Îmbătat de fericire,

Rezistenţa ta să o înfrâng

Aprins şi cu dorinţă vie,

Trupul tău îl voi dezmierda

 

 

Cum te-am aşteptat şi ieri,

Mi-e dor iar de fericire

Zi de zi, nopţi de nopţi te port în gând,

Mai arzător ne va fi amorul

În pătimaşă îmbrăţişare

Care îmi luminează iubirea,

 

Pentru ca de îi întorci la mine,

Strălucirea lor să nu se vadă

După care vin buzele fierbinţi, 

Unde uşor dinţii o să-i înfig,

Şi gâtul alb şi umărul rotund,

În trupul tău strălucitor, divin,

Şi te privesc mereu, să nu mai plâng,

Mai bine te mângâi cu tandreţe,

Şi nu mai sunt un fluture ce zbor,

Cum am fost în anii tinereţii,

Scăpată jos într-o vale-adâncă,

Să uit că iubirea mai există.

  

 

Ca să păşeşti pe el, de vii la mine,

Să-mi dăruieşti clipe de fericire,

Fidelitate pe veci am să îţi jur

Şi nu vreau să ştiu, mâine ce-o să fie,

Sânul tău alb fie dulcele pahar,

Când însetat în braţe am să te strâng

dacă vrei să-ţi dăruiesc ceva

îţi dăruiesc eu inima

cu iubirea

şi cu viaţa mea.

te rog să-mi dăruieşti şi tu ceva

dăruieşte-mi inima

cu iubirea

şi cu viaţa ta.

că numai împreună

păşind mână în mână,

ne vom afla

fericirea,

care o vom merita.

să-mi fi pământul roditor,

iar eu al tău semănător

înflăcărat culegător

şi al nopţii zburător.

să-mi fi tu cerul fără nor

dulcele meu fior

îmbătător,

să-ţi fi eu dorul arzător

 

Cu patimă în braţe te tot strâng,

Îţi sărut ochii ce acuma plâng,

Să fim fericiţi şi să ne iubim.

Toată viaţa noi să ne-o trăim,

Cuprinşi şi tulburaţi de dulci fiori,

Drumurile mele infinite

De ce nu mai revii iubire,

Că te aştept mereu acasă

Frumoasă, tandră, graţioasă,  

Să ne iubim ca altă dată,

În aşa fel ca niciodată

Şi trupul cald fremătător

Dar uite azi te rog pe tine,

Te sărut acuma cu iubire

Şi vreau ca trupul să-ţi reverse foc,

Strânge-mă până mă sufoc,

Şi să-ţi sărut gura senzuală,

Ating uşor pielea ta goală,

Ca adierea unui zefir,

Şi să-ţi ofer un trandafir,

Şi te aştept mereu zile şi nopţi,

Cu ochii mereu ţintă pe la porţi,

Şi astăzi mi s-a pus în gât un nod,

Iubirii tu nu îi cânta prohod,

Iar tu să fi veşnic iubitoare.

Când cu totală abandonare

Să te aştept ca odinioară.

 

Tu mi-ai dăruit a doua viaţă

Şi iubirea ta fără păcate,

Mi-ai oferit cu seninătate

Ce toate mie mi le-ai oferit,

În schimbul clipei noastre de iubit

Pe care mie mi l-ai dăruit,

De când noi doi ne-am cunoscut,

Trecut-au şi alte multe veri,

În lungile nopţi de iubire,

De îmi venea să te aplaud

Şi-aşa te voi păstra în minte,

Gingaşă, suplă ca o floare

Care mă îndeamnă să trăiesc

Cu gândul zi de zi la tine

 

Numai cearşafuri de flori

Iubirii vom întinde

Şi nu ne vom desprinde,

Cu multă bogăţie,

Nu ar putea să fie

Cât timp noi ne vom iubi

Şi mereu îţi voi privi

Mă ţine-ntr-o beţie,

Prin păr ţie-ţi adie

Ce astăzi ne va uni,

Pentru noi va deveni

Ca tot mereu în ale mele nopţi,

Cu braţele deschise să mă aştepţi,

Să-ţi fiu iubirea care înmugureşte,

Să-ţi fiu căldura care te-nfloreşte,

Suntem doi pomi ce au o rădăcină,

Să ne iubim şi să ne adorăm,

La ora când noi ne întâlnim

Şi vieţii să îi dăm un alt făgaş,

În noaptea asta întunecată.

La tine mă reped eu ca un jder,

Trupurile noastre arzătoare,

Care într-un glas încep să geamă

Din frăgezimea trupului tău,

Ce cu multă generozitate

În timp ce trupul dogoreşte.

Apoi cu patimă ne vom iubi,

De dragul tău aştern aceste rânduri

Cu sufletul şi inima amară,

Îndoit, cu mii şi mii de gânduri,

Când noi ne îmbrăţişam plini de pasiune,

Să fi fost toate numai amăgire?

Printre şoaptele noastre aprinse.

Iubirea ta, astăzi unde ţi-ai trimis?

Cu ochii admirativi să-l tot privesc

Şi vechile patimi să ţi le aprind,

 

 

La lumina lunii în braţe te voi lua,

La ureche îţi voi şopti că te iubesc,

Că  numai pentru tine vreau, să mai trăiesc

Cu mâinile să mă tot plimb pe trupul tău,

Strâns lipită să te ţin de trupul meu

În aprinsa noastră noapte de iubire,

Noi zilei îi urăm bună venire,

Diseară te aştept la mine,

Aşa cum ai fost şi aseară,

Cum ai mai fost odinioară,

Noaptea, când pe uşă vei intra,

Cu dragoste te voi săruta

Lipit acum de pieptul meu,

Că pe veci voi fi iubitul tău…

Să te doresc şi în braţe să te strâng,

Să îţi sărut şi ochii care plâng

Doar  iubirea să ne mai conducă,

Înapoi să nu vrem, să ne-aducă,

Cu zeci de pătimaşe îmbrăţişări

Prin depărtatele peregrinări,

 

Ţi-aştern acasă un covor de flori,

Ca pe el să păşeşti când vii la mine,

Să te sărut şi mâna ţi-o voi ţine

Cu toată bucuria inimii

Şi toată frenezia patimii,

Gura ta aprinsă să fie pahar,

Şi îţi voi şopti întruna, iar şi iar,

Trupul mereu să-ţi înfăşor,

Să uit de toate şi de dor,

Cu mintea înfiorată,

Iar tu mică adorată

Şi talia frumoasă,

Când vom ajunge acasă,

 

Prezentă în a mele vise

Cu gândul şi inima decise,

Lacom către mine se întinde

Şi foarte strâns mă va cuprinde.

Întârziind mult pe trupul meu,

Sclavul iubirii voi rămâne

 

N-am odihnă în a mele nopţi,

Bat iar la ale tale porţi,

Am ochii-nlăcrămaţi şi plâng,

Dar toate amintirile se frâng

Îmbrăţişaţi, bărbat femeie,

Nerăbdători ca să deie,

Amândoi ţinându-ne de mână,

Să bată inimile fără frână

Să simţi a mele arzătoare buze,

Cum rătăcesc prin a tale bluze

În aşternutul alb imaculat,

Împreună cu un  dulce sărutat

Dogoritori, contopiţi noi amândoi,

Noaptea toată fost-am unul şi nu doi,

Eu să fiu al tău amant, soţ şi iubit,